ALẮTUREA adv. v. alături.
ALẮTUREA adv. v. alături.
alắturĭ (vest) și alắturea (est) adv. (d. lature). Lîngă: alăturea de noĭ, cu noĭ; alăturea cu casa, de casă. Fig. Afară din: alăturea de adevăr, cu adevăru. Pe alăturea, pe lîngă: mergea pe alăturea de mine, locuĭește pe alăturea de noĭ. – Vechĭ alaturea.