AÍSTA¹, aiștia, pron. dem., adj. dem. v. aiesta.
AÍSTA², adj. dem. m. v. aist.
AÍSTA¹, adj. dem. m. v. aist.
AÍSTA², aiștia, pron. dem. m. (Reg.) Acesta [Gen.-dat. sg. aistuia, gen.-dat. pl. aistora] – V. aiest.
AÍST, aiști, adj. dem. m. (Reg.; când urmează după substantiv are forma aista) Acest. [Gen.–dat. sg.: aistui, gen.–dat. pl.: aistor; (când are forma aista) gen.–dat. sg.: aistuia, gen.–dat. pl.: aistora – Var.: aísta adj. dem. m.] – V. aiest.
AÍSTE adj. dem. f. pl. (Reg.) Aceste. – V. aist.
AÍST, aiști, adj. dem. m. (Reg.; când urmează după substantiv are forma aista) Acest. [Gen.-dat. sg. aistui, gen.-dat. pl. aistor; (când are forma aista) gen.-dat. sg. aistuia, gen.-dat. pl. aistora. – Var.: aísta adj. dem. m.] – V. aiest.
AÍSTE adj. dem. f. pl. (Reg.) Aceste.
aíst, aĭástă pron., pl. aiștĭ, aĭeste (ca și ăsta, ista) Est. Aceasta, acesta. Aista, aĭasta se zice cînd e singur saŭ după subst.: aista-i, omu aista, femeĭa aĭasta maĭ ob. omu ista, femeĭa asta.
ăst, ásta pron., pl. ăștĭ, aste. Acest, aceasta. Astă-noapte, astă-vară, noaptea orĭ vara precedentă (trecută). – În est nu se zice ăsta, ci ista și aista. În vest az-noapte saŭ azĭ noapte, fals îld. astă-noapte. Lit. astă seară barb după fr. ce soir. Corect e numaĭ deseară și în seara asta (mold. fam. ĭen sară). Seara din ajun se numește aseară orĭ ĭerĭ seară.