AIÉVE adv. v. aievea.
AIÉVE adv. v. aievea.
aiéve, adv. – 1. Deschis, fățiș. 2. Într-adevăr, efectiv. – Var. a(i)eve(a), îndeaieve(a). Sl. jave „deschis”, cu a- caracteristic adv.; cf. sb. na jave (Cihac, II, 163; Berneker 34).