AHTIÁT¹ s. n. (Rar) Ahtiere. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia.
AHTIÁT², -Ă, ahtiați, -te, adj. Stăpânit de o dorință puternică de a obține ceva, lacom de un bun (mai ales material). [Pr.: -ti-at] – V. ahtia.
AHTIÁT¹ s. n. (Rar) Ahtiere. [Pr.: -ti-at] – V. ahtia.
AHTIÁT², -Ă, ahtiați, -te, adj. Lacom de un bun (material). [Pr.: -ti-at] – V. ahtia.
AHTIÁT adj. v. avid.
ahtiát s. n. (sil. -ti-at)
ahtiát, -ă adj. (d. aht). Iron. Foarte doritor, foarte lacom: a fi ahtiat după bugetu statuluĭ.
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. 1. A dori din tot sufletul ceva; a râvni, a jindui. 2. A se lăcomi (la ceva). [Pr.: -ti-a] – Din aht.
A SE AHTIÁ mă ~éz intranz. 1) A avea o dorință puternică (de a face ceva). 2) A manifesta lăcomie (față de ceva). /Din aht
AHTIÁT ~tă (~ți, ~te) Care este stăpânit de o dorință puternică; dornic de ceva; setos. [Sil. -ti-at ] /v. a ahtia
AHTIÁ, ahtiez, vb. I. Refl. A dori din tot sufletul ceva, a jindui; a se lăcomi la ceva. [Pr.: -ti-a] – Din aht.
ahtiá (a se ~) (rar) (-ti-a) vb. refl., ind. prez. 3 se ahtiáză, 1 pl. ne ahtiém (-ti-em); conj. prez. 3 să se ahtiéze; ger. ahtiíndu-se (-ti-in-)
AHTIÁ vb. a dori, a jindui, a râvni. (Se ~ după …)
ahtiá vb. (sil. -ti-a), ind. prez. 1 sg. ahtiéz, 1 pl. ahtiém (sil. -ti-em); conj. prez. 3 sg. și pl. ahtiéze; ger. ahtiínd (sil. -ti-ind)