AGROZOOTÉHNICĂ f. v. AGROZOOTEHNIE. /agro- + zootehnică
AGROZOOTÉHNICĂ s.f. Tehnica îmbunătățirii și amenajării pășunilor și terenurilor cultivate cu plante furajere; agrozootehnie. [ rus. agrozootehnika, cf. gr. agros – ogor, zoon – animal, techne – artă].
AGROZOOTÉHNICĂ s. f. Tehnica îmbunătățirii și amenajării pășunilor și terenurilor cultivate cu plante furajere. – Din agro- + zootehnică.
AGROZOOTÉHNICĂ s. v. agrozootehnie.
agrozootéhnică s. f. (sil. -gro-zo-o-), g.-d. art. agrozootéhnicii
AGROZOOTÉHNIC, -Ă, agrozootehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Agrozootehnie. 2. Adj. Care ține de agrozootehnie, privitor la agrozootehnie. [Pr.: -zo-o] – Din (1) rus. agrotehnika, (2) agro- + zootehnic (după rus. agrozootehniceskii).
AGROZOOTÉHNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de agrozootehnică; propriu agrozootehnicii [Sil. -gro-zo-o-] /agro- + zootehnic
AGROZOOTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la agrozootehnică. [Cf. rus. agrozootehniceskii].
AGROZOOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la agrozootehnică. II. s. f. agrozootehnie. (după rus. agrozootehniceskii, /II/ agrozootehnika)
AGROZOOTÉHNIC, -Ă, agrozootehnici, -ce, adj. Care ține de agrozootehnică, privitor la agrozootehnică. – Din agro- + zootehnic.
agrozootéhnic adj. (sil. -gro-zo-o-) → tehnic