AGONÍE, agonii, s. f. Stare a organismului care precede moartea. ◊ Loc. adj. În agonie = pe moarte; muribund. Fig. Neliniște puternică, zbucium, zbatere. – Din fr. agonie, lat. agonia.
AGONÍE s.f. Stare patologică a organismului care precedă moartea. V. comă. ◊ În agonie = pe moarte. (Fig.) Neliniște, violență; zbucium puternic. [ fr. agonie, cf. gr. agonia – luptă].
AGONÍE s. f. 1. stare patologică foarte gravă a organismului, care precedă moartea. 2. (fig.) decădere, declin. ( fr. agonie)
AGONÍE s. f. Stare a organismului înainte de moarte. ◊ Loc. adj. În agonie = pe moarte; muribund. – Fr. agonie (lat. lit. agonia).
AGONÍE s. (MED.) (prin Ban.) ropot, (impr.) comă. (Bolnavul se află în ~.)
Agonie ≠ acalmie
agoníe s. f., art. agonía, g.-d. art. agoníei; pl. agoníi, art. agoníile
agoníe f. (vgr. agonía, luptă). V. agonisesc, protagonist. Ultima luptă contra morțiĭ. Fig. Suferințe morale: viața nu e de cît o agonie. Sfîrșit apropiat: agonia unuĭ guvern.
AGONÍE ~i f. 1) Stare patologică a organismului care precedă moartea. ◊ În ~ pe moarte. 2) fig. Frământare sufletească; zbucium. [G.-D. agoniei] /fr. agonie, lat. agonia