AGHIÚȚĂ s. m. (Fam. și glumeț) D**c. [Pr.: -ghi-u-] – Cf. ngr. ághios „sfânt”.
AGHIÚȚĂ m. pop. Ființă imaginară, considerată drept spirit al răului; dușman principal al lui Dumnezeu; d**c; diavol; satană. [Sil. a-ghi-u-] /ngr. aghios
AGHIÚȚĂ s. m. (Fam. și glumeț) D**c. [Pr.: -ghi-u-] – Din ngr. aghios „sfânt” + suf. -uță
AGHIÚȚĂ s. v. d**c.
Aghiúță s. pr. m. (sil. -ghi-u-)
aghiúță m., gen. al luĭ (cp. cu aghios). Fam. D***u. A te lua Aghiuță, a adormi. (Cp. cu a trage aghioase). V. michiduță.