AGHEASMATÁR, agheasmatare, s. n. 1. Vas liturgic de metal în care se ține agheasma. 2. Clădire vecină cu o biserică, destinată sfințirii agheasmei. 3. Carte care cuprinde rugăciunile ce se rostesc în timpul aghesmuirii și în alte împrejurări. – Din ngr. aghiasmatárion.
AGHEASMATÁR, agheasmatare, s. n. 1. Vas în care se ține agheasma. 2. Carte care cuprinde rugăciunile ce se rostesc în timpul aghesmuirii și în alte împrejurări. – Ngr. aghiasmatarion.
agheasmatár s. n., pl. agheasmatáre
agheazmatár (ea dift.) n., pl. e (ngr. agiasmatárion). Vasu în care se păstrează agheazma. Colecțiune de rugăciunĭ care se rostesc la stropirea cu agheazmă.