ADMONIȚIÚNE, admonițiuni, s. f. 1. Cercetare făcută de judecător. 2. (Rar) Admonestare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. admonition, lat. admonitio, -onis.
ADMONIȚIÚNE s.f. 1. Cercetare făcută de judecător. 2. (Rar) Admonestare. [Cf. lat. admonitio, fr. admonition].
ADMONIȚIÚNE s. f. 1. cercetare făcută de judecător. 2. admonestare. ( fr. admonition, lat. admonitio)
admonițiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. admonițiúnii; pl. admonițiúni
admonițiúne f. (lat. admonitio, -ónis, d. móneo, sfătuiesc). Mustrare. – Și -íție.