ADÉPT, -Ă, adepți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc. – Din fr. adepte.
ADÉPT, -Ă s.m. și f. Cel care se alătură convingerilor cuiva; partizan al unei teorii, al unei idei etc. Inițiat în misterele unei secte, în secretele unei științe, ale unei arte etc. [ fr. adepte, cf. it. adepto lat. adeptus – câștigat].
ADÉPT, -Ă s. m. f. membru al unei secte, al unui partid politic; partizan al unei teorii, doctrine, idei etc. ( fr. adepte, lat. adeptus)
ADÉPT, -Ă, adepți, -te, s. m. și f. Persoană care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc. – Fr. adepte (lat. lit. adeptus „inițiat”).
adépt s. m., pl. adépți
ADÉPT s. partizan, susținător, (rar) părtaș, (înv.) părtean. (~ al unei doctrine.)
Adept ≠ adversar, potrivnic
adépt adj. m., s. m., pl. adépți; f. sg. adéptă, pl. adépte
adept, -ă s. f., pl. e (lat. adeptus, d. ad-ipiscor, apiscor, obțin. V. copulă, cuplet. Partizan, tovarăș al ideilor cuĭva.
ADÉPT ~ți m. Persoană care aderă la o doctrină, la o idee sau care împărtășește convingerile cuiva. /fr. adepte
adéptă s. f., g.-d. art. adéptei; pl. adépte