ADÁGIO adv., s. n. 1. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În tempo lent, rar. 2. S. n. (Parte dintr-o) compoziție muzicală care se cântă într-un tempo lent. Prima parte lentă, executată de doi soliști, într-un balet clasic („pas de deux”). [Pr.: -gi-o] – Din it. adagio.
ADÁGIO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Lent, în tempo rar. // s.n. Arie executată în tempo lent, rar. Dans clasic, lent, într-un balet; (gimnastică) combinație alcătuită din diferite procedee tehnice executate legat într-un tempo lent. [Pron. -gi-o. / it. adagio].
ADÁGIO I. adv. (muz.) lent. II. s. n. 1. parte dintr-o lucrare muzicală scrisă în acest tempo. 2. dans clasic lent pentru doi soliști, într-un balet. ( it. adagio)
ADÁGIO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În tempo lent; rar. (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală care se cântă într-un tempo lent. [Pr.: -gi-o] – It. adagio.
adágio (it.) (-gio) adv., s. n.; abr. Adº
ADÁGIO adv. (MUZ.) încet, lento, rar.
adágio (muz.) s. n. (sil. -gi-o)
adágio adv. (sil. -gi-o)
adágio n. (it. adagio, încet). Muz. Melodie executată încet. Adv. A cînta adagio.
ADÁGIO¹ adv. muz. În tempo lent, rar. /it. adagio
ADÁGIO² n. muz. Parte dintr-o compoziție muzicală care se execută în tempo lent. [Sil. -gi-o] /it. adagio