ACÓNT, aconturi, s. n. Parte dintr-o sumă de bani plătită sau încasată înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție; avans, acontare, arvună; p. ext. parte din salariu. [Var.: acónto s. n.] – Din it. acconto, fr. acompte.
ACÓNT, aconturi, s. n. Parte din suma de bani care se plătește înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție; acontare, arvună; p. ext. parte din salariu. [Var.: acónto s. n.] – Din it. acconto, fr. acompte.
ACÓNT s.n. (Fin.) Parte dintr-o sumă de bani care se plătește înainte drept garanție pentru îndeplinirea unui contract încheiat, mai ales de vânzare-cumpărare; arvună. V. avans. [Pl. -turi. / it. acconto, cf. fr. acompte].
ACÓNT s. n. parte dintr-o sumă datorată care se plătește cu anticipație. ( it. acconto)
ACÓNT, aconturi, s. n. Parte dintr-o sumă de bani care se plătește înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție; arvună. – It. acconto (fr. acompte).
acónt / acónto s. n., art. acóntul / acóntoul; pl. acónturi / acóntouri
ACÓNT s. arvună, avans, (prin Transilv. și Ban.) căpară, (înv.) selem, selemachesă. (A plătit ~ul pentru marfa cumpărată.)
acónt (acónturi), s. n. – Avans, arvună. – Var. acompt. Fr. acompte.
acónt s. n., pl. acónturi
acónt n., pl. urĭ (fr. acompte d. à, la, și compte, cont). Plata parțială a uneĭ datoriĭ, lefĭ ș. a. Arvonă.
ACÓNT ~uri n. Sumă de bani plătită sau încasată anticipat (cu garanție); avans. /it. acconto, fr. acompte