ACOMPANIATÓR, -OÁRE, acompaniatori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază (1) pe cineva. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. accompagnateur.
ACOMPANIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale. [Cf. fr. accompagnateur, it. accompagnatore].
ACOMPANIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care acompaniază (1). ( fr. accompagnateur)
ACOMPANIATÓR, -OÁRE, acompaniatori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază (1) pe cineva. [Pr.: -ni-a-] – După fr. accompagnateur.
ACOMPANIATÓR s. (MUZ.) (rar) secundant. (Un bun ~ al solistului.)
acompaniatór s. m. (sil. -ni-a-), pl. acompaniatóri
acompaniatór, -oáre adj. și s. Care acompaniază.
ACOMPANIATÓR ~i m. Persoană care acompaniază pe cineva. /fr. accompagnateur
acompaniatoáre s. f. (sil. -ni-a-), g.-d. art. acompaniatoárei; pl. acompaniatoáre