ACLAMARE

ACLAMARE

ACLAMARE
Print Friendly, PDF & Email

ACLAMÁRE, aclamări, s. f. Acțiunea de a aclama și rezultatul ei; aclamație, ovație. – V. aclama.
ACLAMÁRE s.f. Acțiunea de a aclama; aclamație. [ aclama].
ACLAMÁRE, aclamări, s. f. Acțiunea de a aclama; aclamație, ovație.
aclamáre s. f. (sil. -cla-) → clamare
ACLAMÁ, aclám, vb. I. Tranz. A saluta, a aproba, a-și manifesta entuziasmul prin aclamații; a ovaționa. Din fr. acclamer, lat. acclamare.
ACLAMÁ, aclám, vb. I. Tranz. A saluta, a aproba prin strigăte de bucurie, prin manifestări publice ale entuziasmului; a ovaționa. – Din fr. acclamer, lat. acclamare.
A ACLAMÁ aclám tranz. A primi prin aclamații; a susține prin strigăte de aprobare; a ovaționa. [Sil. a-cla-] /fr. acclamer, lat. acclamare
ACLAMÁ vb. I. tr. A primi cu strigăte de bucurie, de aprobare entuziastă pe cineva sau ceva; a ovaționa. [P.i. aclam, 3,6, -mă, conj. -me. / fr. acclamer, cf. it.. lat. acclamare].
ACLAMÁ vb. tr. a primi cu aclamații; a ovaționa. ( fr. acclamer, lat. acclamare)
ACLAMÁ, aclám, vb. I. Tranz. A manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a ovaționa. – Fr. acclamer (lat. lit. acclamare).
ACLAMÁ vb. a ovaționa.
A aclama ≠ a huidui, a declanșa, a șuiera
aclamá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. aclám, 3 sg. și pl. aclámă
aclám, a v. tr. (lat. ac-clamare V. chem, ex-, pro- și re-clam). Salut pin [!] aclamațiunĭ: aclam un orator, Numesc fără să votez: a fost aclamat rege, ca rege.
aclamațiúne f. (lat. ac-clamátio, -ónis). Acțiunea de a aclama, strigăt de aprobare unánimă. Mod de a vota fără scrutin în adunărĭ: lege votată pin [!] aclamațiunĭ. – Și -áție și -áre.