ACIRA

ACIRA

ACIRÁ, acír, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A avea nădejde la…, a aștepta să…, a tinde spre… 2. A fi în așteptare; a pândi. [Var.: acerá vb.I] – Et. nec.
ACIRÁ, acír, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A avea nădejde la…, a aștepta să…, a tinde spre… 2. A fi în așteptare; a pândi. [Var.: acerá vb. I]
acirá vb., ind. prez. 1 sg. acír, 3 sg. și pl. acíră
ÁCIRĂ s. f. v. aceră.
ÁCIRĂ s. v. acvilă, iepurar, pajură.