ACHIZIȚIE

ACHIZIȚIE

ACHIZIȚIE

ACHIZÍȚIE, achiziții, s. f. 1. Formă de comerț care constă în procurarea de produse (agroalimentare) sau de materiale (pe calea unor contracte speciale); achiziționare. 2. Procurare de obiecte rare. ◊ Expr. A face o achiziție = a procura, în condiții avantajoase, ceva de pret, un lucru rar. (Concr.) Bun obținut prin achiziție (1). – Din fr. acquisition, lat. acquisitio, -onis.
ACHIZÍȚIE s.f. 1. Procurare, cumpărare de obiecte (rare) etc.; bunul obținut prin acest mijloc. 2. Procurare de produse și de materiale prin unități ale comerțului de stat sau cooperatist pe calea unor contracte speciale. [Gen. -iei, var. achizițiune s.f. / cf. fr. acquisition, lat. acquisitio].
ACHIZÍȚIE s. f. 1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obținut. 2. cumpărare de produse (agroalimentare) și de materiale prin unități ale comerțului de stat sau cooperatist. ( fr. acquisition, lat. acquisitio)
ACHIZÍȚIE, achiziții, s. f. 1. Procurarea de produse (agraro-alimentare) și de materiale. 2. Procurare de obiecte rare. ♢ Expr. A face o achiziție = a procura, în condiții avantajoase, un lucru rar. (Concr.) Bun obținut prin achiziție (1). – Fr. acquisition (lat. lit. acquisitio, -onis).
achizíție s. f. (sil. -ți-e), art. achizíția (sil. -ți-a), g.-d. art. achizíției; pl. achizíții, art. achizíțiile (sil. -ți-i-)
ACHIZÍȚIE ~i f. 1) Formă de comerț care constă în procurarea de produse și materiale pe baza unor contracte speciale; colectare. 2) Procurare de obiecte rare. 3) Obiect dobândit astfel. ◊ A face o ~ a procura un obiect de valoare. [G.-D. achiziției; Sil. -ți-e] /fr. acquisition, lat. acquisitio, ~onis
achizițiúne f. (lat. acquisitio, -ónis. V. in-, per- și rechizițiune). Obținere pin [!] cumpărare, muncă, prescripțiune ș. a.: achizițiune de talente, glorie. Lucru obținut: splendidă achizițiune! – Și -íție.