ABSTRACȚIONÍSM s. n. 1. Tendință care acordă abstracțiunilor aceeași valoare cu aceea a realităților concrete. 2. Artă abstractă. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. abstractionnisme.
ABSTRACȚIONÍSM s. n. Curent în artele plastice europene, a cărui trăsătură o constituie încercarea de a elimina din reprezentarea operei de artă orice referire la realitățile exterioare, ideile și sentimentele fiind relatate prin pete de culoare sau prin figuri geometrice; artă abstractă. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. abstractionnisme.
ABSTRACȚIONÍSM n. Curent artistic contemporan, caracterizat prin reducția abstractă și incifrarea imaginii. [Sil. abs-trac-ți-o-] /fr. abstractionnisme
ABSTRACȚIONÍSM s.n. 1. Folosirea excesivă a abstracțiilor. 2. Curent în artele plastice care se folosește de pete colorate sau de construcții geometrice complicate pentru redarea imaginilor sau a figurilor concrete. Direcție generală în arta contemporană, caracterizată prin intelectualizarea, reducția abstractă și incifrarea imaginii. 3. (Fil.) Tendința de a da abstracțiilor o valoare egală aceleia a realităților concrete. [ Pron. -ți-o-. / fr. abstractionnisme].
abstracționísm s. n. artă abstractă. ( fr. abstractionnisme)
ABSTRACȚIONÍSM s. n. Curent decadent în arta plastică din țările burgheze, care reprezintă figurile concrete prin pete colorate sau construcții geometrice complicate. [Pr.: -ți-o-] – Fr. abstractionnisme.
abstracționísm (-ți-o-) s. n.
ABSTRACȚIONÍSM s. artă abstractă, artă nonfigurativă.
abstracționísm s. n. (sil. -ți-o-; mf. abs-)