ABSOLVÉNȚĂ, absolvențe, s. f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ; absolvire. – Din absolvent.
ABSOLVÉNȚĂ s.f. Terminare a unei forme de învățământ; absolvire. [ absolvent].
absolvénță s. f. absolvire (1). ( absolvent + -ență)
ABSOLVÉNȚĂ s. f. Terminare a unui ciclu de învățământ (după care urmează examenele pentru primirea diplomei); absolvire. – Din absolvent.
ABSOLVÉNȚĂ s. v. absolvire.
absolvénță s. f., pl. absolvénțe