ABNORMITÁTE, abnormități, s.f. (Rar) Anomalie; enormitate; lucru, fapt neobișnuit. – Din germ. Abnormität.
ABNORMITÁTE, abnormități, s. f. (Rar) Anomalie; enormitate; lucru neobișnuit, abnorm. – Din germ. Abnormität.
ABNORMITÁTE s.f. (Rar) Anomalie; enormitate; lucru abnorm. [Cf. fr. abnormité, germ. Abnormität].
abnormitáte s. f. anomalie; enormitate. ( fr. abnormité, germ. Abnormität)
abnormitáte (abnormitắți), s. f. Anomalie, aberație. Germ. Abnormität (sec. XIX). Germanism, introdus de Titu Maiorescu.
abnormitáte s. f., g.-d. art. abnormității; pl. abnormități