ABITÍR adv. (Fam. și pop.; numai la comparativ) Mai mult, mai bine, mai tare (decât…). – Cf. tc. beter „mai rău”.
ABITÍR adv. (Fam.; numai la comparativ) Mai mult, mai bine, mai tare (decât…). – Tc. beter „mai rău”.
ABITÍR adv. (pop. și fam.) dihai. (Cânta mai ~ decât toți.)
abitír, adv. – Mai mult, mai bine, mai tare (decît…) (numai împreună cu mai). Tc. better „mai rău” (Iogu, GS, V, 181). Este puțin probabilă relația sugerată de Șeineanu, II, 6 și DAR cu tc. abeter, comparativ de la abe „clar”. După Lokotsch 5, din per. ᾱbdᾱr „clar”.
abitír adv.
abitír adv. (turc. pers. abeter, mai luminos). Munt. Fam. Maĭ dihaĭ, și maĭ și, maĭ tare, maĭ mult: fugea maĭ abitir ca un ogar.