SUGÁR, -Ă, sugari, -e, adj. (Adesea substantivat) S****i. – Suge + suf. -ar.
SUGÁR s. prunc, s****i, nou-născut, (înv. și pop.) plod, (înv. și reg.) cocon, poroboc, sugător, (Mold. și Transilv.) cocă, (fam.) bebe.
sugár adj. m., pl. sugári; f. sg. sugáră, pl. sugáre
ȘUGÁR, -Ă, șugari, -e, adj. (Reg.) Zvelt, suplu, subțire. – Din magh. sugár.
SUGÁR ~ă (~i, ~e) și substantival v. S****I. /a suge + suf. ~ar
ȘUGÁR adj. v. subțiratic, subțire, suplu, zvelt.
ȘUGÁR s. v. pleasnă, sfârc, sfichi.
șugár, șugáră, adj., s.n. (reg.) 1. (adj.) zvelt, suplu, subțire. 2. (adj.) care are părul de culoare deschisă. 3. (adj.; despre boi) cu coarnele date înapoi. 4. (s.n.) capătul subțire și neîmpletit al biciului; pleasnă, sfârc.
șugar (-ră), adj. – (Trans.) Zvelt, suplu. Mag. sugár (Cihac, II, 528). – Der. șugărel, s. m. (plantă, Teucrium montanum).
șugár adj. m., pl. șugári; f. sg. șugáră, pl. șugáre