AUTODRÚM, autodrumuri, s. n. Drum construit pentru a asigura circulația în bune condiții a autovehiculelor. [Pr.: a-u-] – Auto2 + drum (după fr. autoroute).
AUTODRÚM s.n. (Rar) Autostradă. [După fr. autoroute, cf. germ. Autobahn].
AUTODRÚM, autodrumuri, s. n. Șosea construită atât pentru vehicule cu tracțiune animală cât și pentru vehicule cu tracțiune mecanică. – Din auto2 + drum (după fr. autoroute).
autodrúm s. n. (sil. a-u-to-drum), pl. autodrúmuri
AUTODRÚM ~uri n. rar Șosea cu mare capacitate de transport, rezervată exclusiv circulației autovehiculelor; autostradă. /auto- + drum