ALBANÉZ, -Ă, albanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Albaniei. 2. Adj. Care aparține Albaniei sau populației ei, privitor la Albania sau la populația ei; arvanit. (Substantivat, f.) Limba albaneză. – Din fr. albanais, it. albanese.
ALBANÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Albania. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Albania. ( fr. albanis, it. albanese)
ALBANÉZ, -Ă, albanezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Albaniei sau populației ei, privitor la Albania sau la populația ei. (Substantivat, f.) Limba albaneză. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Albaniei. – Fr. albanais (it. albanese).
ALBANÉZ s., adj. 1. schipetar, (înv.) arbănaș, arnăut, arvanit. 2. adj. (înv.) arnăuțesc, arvanit.
albanéz s. m., adj. m., pl. albanézi; f. sg. albanéză, g.-d. art. albanézei, pl. albanéze
ALBANÉZ¹ ~ă (~i, ~e) Care aparține Albaniei sau populației ei; din Albania. /fr. albanais, it. albanese
ALBANÉZ² ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Albaniei sau este originară din Albania. /fr. Albanais, it. albanese
ALBANÉZĂ f. mai ales art. Limba albanezilor. [G.-D. albanezei] /fr. albanais, it. albanese
albanéză (limba) s. f., g.-d. art. albanézei
ALPII ALBANEZI, masiv muntos în V Pen. Balcanice (Albania), continuare a Alpilor Dinarici, cuprins între izv. rîurilor Drin și Drina. Alt. max.: 2.751 m (vf. Korab).