AFUNDĂTÚRĂ, afundături, s. f. (Rar) Adâncime (2). – Afunda + suf. -ătură.
AFUNDĂTÚRĂ, afundături, s. f. (Rar) Văgăună. – Din afunda + suf. -(ă)tură.
AFUNDĂTÚRĂ s. v. ponor, râpă, văgăună.
afundătúră s. f., g.-d. art. afundătúrii; pl. afundătúri
afundătúră f., pl. urĭ. Adîncătură, depresiune: pe cîmpu acesta-s multe afundăturĭ. Rezultatu afundăriĭ, cufundătură: dintr’ o singură afundătură a ajuns la fundu apeĭ.