PRECONIZÁRE, preconizări, s. f. Acțiunea de a preconiza și rezultatul ei. – V. preconiza.PRECONIZÁRE s.f. Acțiunea de a preconiza. [ preconiza].PRECONIZÁRE s. 1. concepere, plănuire, proiectare. (~ unor reforme.) 2. inițiere. (~ unei noi metode.) 3. propunere, recomandare. (~ următorului plan de acțiune.)preconizáre s. f., g.-d. art. preconizării; pl. preconizăriPRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser.A PRECONIZÁ ~éz tranz. 1) (idei, teze, doctrine etc.) A aduce la cunoștință publică; a pune în circulație; a emite; a înainta. 2)
fig. A recomanda în mod insistent. /fr. préconiserPRECONIZÁ vb. I. tr. A proiecta, a prevedea (ceva); (p. ext.) a propune, a indica, a recomanda insistent. [ fr. préconiser, cf. lat. praeco – anunțător public].PRECONIZÁ vb. tr. a proiecta, a prevedea; a propune, a indica, a recomanda. ( fr. préconiser)PRECONIZÁ vb. 1. a concepe, a plănui, a prevedea, a proiecta. (Noi măsuri ~ de guvern.) 2. a iniția. (A ~ o nouă metodă.) 3. a propune, a recomanda. (A ~ următoarele …)preconizá vb., ind. prez. 1 sg. preconizéz, 3 sg. și pl. preconizeáză