ADVÉRB, adverbe, s. n. Parte de vorbire, în general neflexibilă, care determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau al altui adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul. – Din fr. adverbe, lat. adverbium.ADVÉRB s.n. Parte de vorbire neflexibilă care determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. [Pl. -be. / lat. adverbium, cf. fr. adverbe, germ. Adverb].ADVÉRB s. n. parte de vorbire neflexibilă care determină un verb, un adjectiv sau alt adverb, arătând locul, modul, timpul etc. ( fr. adverbe, lat. adverbium)ADVÉRB, adverbe, s. n. Parte de vorbire neflexibilă care determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb. – Fr. adverbe (lat. lit. adverbium).advérb s. n., pl. advérbeadvérb n., pl. e (fr. adverbe, de la lat. advérbium). Gram. Cuvînt invariabil care modifică un verb (vede bine), un adjectiv (maĭ bun), saŭ alt adverb (foarte bine).ADVÉRB ~e n. Parte de vorbire, neflexibilă, care arată o caracteristică a unei acțiuni, a unei stări sau a unei însușiri. ~ de timp. ~ de loc. ~ de mod. /lat. adverbium, fr. adverbe