AUTOREGLÁRE, autoreglări, s. f. Acțiunea de a (se) autoregla; autoreglaj. [Pr.: a-u-] – V. autoregla.AUTOREGLÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a (se) autoregla; autoreglaj ; reglare automată. Proprietate a unui sistem biologic, cibernetic de a recepționa informația, de a o transmite elementelor sistemului și de a selecționa răspunsul cel mai adecvat. [ auto1– + reglare].AUTOREGLÁRE s. f. acțiunea de a (se) autoregla; autoreglaj. ◊ proprietate a unui sistem biologic, cibernetic de a recepționa informația, de a o transmite elementelor sistemului și de a selecționa răspunsul cel mai adecvat. ( autoregla)AUTOREGLÁRE, autoreglări, s. f. Reglare automată. – Din auto2– + reglare.AUTOREGLÁRE s. autoreglaj. (~ unui mecanism.)autoregláre s. f. (sil. a-u-) → reglareAUTOREGLÁ, autoreglez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) regla în mod automat. [Pr.: a-u-] – Auto2 + regla.A AUTOREGLÁ ~éz tranz. A face să se autoregleze. /fr. autoréglerA SE AUTOREGLÁ se ~eáză intranz. A se regla în mod automat. /fr. autoréglerAUTOREGLÁ vb. I. tr., refl.
A (se) regla automat. [Cf. fr. autorégler].AUTOREGLÁ vb. tr., refl. a (se) regla automat. ( fr. autorégler)autoreglá vb. (sil. a-u-, -gla), ind. prez. 1 sg. autoregléz, 3 sg. și pl. autoregleáză