AUTOREGLÁRE, autoreglări, s. f. Acțiunea de a (se) autoregla; autoreglaj. [Pr.: a-u-] – V. autoregla.
AUTOREGLÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a (se) autoregla; autoreglaj ; reglare automată. Proprietate a unui sistem biologic, cibernetic de a recepționa informația, de a o transmite elementelor sistemului și de a selecționa răspunsul cel mai adecvat. [ auto¹– + reglare].
AUTOREGLÁRE s. f. acțiunea de a (se) autoregla; autoreglaj. ◊ proprietate a unui sistem biologic, cibernetic de a recepționa informația, de a o transmite elementelor sistemului și de a selecționa răspunsul cel mai adecvat. ( autoregla)
AUTOREGLÁRE, autoreglări, s. f. Reglare automată. – Din auto²– + reglare.
AUTOREGLÁRE s. autoreglaj. (~ unui mecanism.)
autoregláre s. f. (sil. a-u-) → reglare
AUTOREGLÁ, autoreglez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) regla în mod automat. [Pr.: a-u-] – Auto² + regla.
A AUTOREGLÁ ~éz tranz. A face să se autoregleze. /fr. autorégler
A SE AUTOREGLÁ se ~eáză intranz. A se regla în mod automat. /fr. autorégler
AUTOREGLÁ vb. I. tr., refl. A (se) regla automat. [Cf. fr. autorégler].
AUTOREGLÁ vb. tr., refl. a (se) regla automat. ( fr. autorégler)
autoreglá vb. (sil. a-u-, -gla), ind. prez. 1 sg. autoregléz, 3 sg. și pl. autoregleáză