AUTOMUTILÁRE, automutilări, s. f. Acțiunea de a se automutila și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] – V. automutila.AUTOMUTILÁRE s.f. Acțiunea de a se automutila și rezultatul ei. [ automutila, după fr. automutilation].AUTOMUTILÁRE, automutilări, s. f. Acțiunea de a se automutila și rezultatul ei.automutiláre s. f. (sil. a-u-) → mutilareAUTOMUTILÁ, automutilez, vb. I. Refl. A se mutila singur (de obicei pentru a se sustrage de la îndeplinirea unor obligații). [Pr.
: a-u-] – Auto1– + mutila.AUTOMUTILÁ vb. I. refl. A se (a-și) mutila singur (o parte a corpului). [P.i. -ez. / auto1– + mutila].AUTOMUTILÁ vb. refl. a se mutila în mod voluntar. ( auto1– + mutila)AUTOMUTILÁ, automutilez, vb. I. Refl. A se mutila singur. – Din auto1– + mutila.automutilá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. automutiléz, 3 sg. și pl. automutileáză