AUTOMUTILARE

AUTOMUTILARE

AUTOMUTILARE

AUTOMUTILÁRE, automutilări, s. f. Acțiunea de a se automutila și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] – V. automutila.
AUTOMUTILÁRE s.f. Acțiunea de a se automutila și rezultatul ei. [ automutila, după fr. automutilation].
AUTOMUTILÁRE, automutilări, s. f. Acțiunea de a se automutila și rezultatul ei.
automutiláre s. f. (sil. a-u-) → mutilare
AUTOMUTILÁ, automutilez, vb. I. Refl. A se mutila singur (de obicei pentru a se sustrage de la îndeplinirea unor obligații). [Pr.: a-u-] – Auto1 + mutila.
AUTOMUTILÁ vb. I. refl. A se (a-și) mutila singur (o parte a corpului). [P.i. -ez. / auto1 + mutila].
AUTOMUTILÁ vb. refl. a se mutila în mod voluntar. ( auto1– + mutila)
AUTOMUTILÁ, automutilez, vb. I. Refl. A se mutila singur. – Din auto1 + mutila.
automutilá vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. automutiléz, 3 sg. și pl. automutileáză