ALERTÁ, alertez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) alarma. – Din fr. alerter.ALERTÁ vb. I. tr. (Liv.) A alarma, a preveni asupra unui pericol; (p. ext.) a da un impuls, a mobiliza (la acțiune). [ fr. alerter].ALERTÁ vb. tr., refl. a (se) alarma. ( fr. alerter)ALERTÁ vb. v. grăbi, iuți, zori.alertá vb., ind. prez. 1 sg. alertéz, 3 sg. și pl. alerteázăALÉRT, -Ă, alerți, -te, adj. (Livr.) Sprinten, vioi; iute, prompt. – Din fr. alerte.ALÉRTĂ, alerte, s. f. (Adesea fig.) Alarmă. Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluție și consecințe geofizice trebuie urmărite. – Din fr. alerte.A ALERTÁ ~éz tranz. A face să se alerteze; a alarma; a neliniști. /fr. alerterA SE ALERTÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști. /fr. alerterALÉRTĂ ~e f. 1) Semnul prin care se anunță apropierea unui pericol iminent; alarmă. 2)
geofiz. Semnal convențional prin care se atrage atenția specialiștilor asupra unor fenomene cerești, evoluția cărora trebuie urmărită. /fr. alerte ALÉRT, -Ă adj. (Liv.) Vioi; iute, sprinten; prompt la acțiune. [Pl. -rți, -rte. / fr. alerte].ALÉRTĂ s.f. (Liv.) Alarmă; (p. restr.) termen folosit de către astronomi pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești. [ fr. alerte, cf. it. all’erta – pe înălțime].ALÉRT, -Ă adj. vioi, iute, sprinten; prompt. ( fr. alerte)ALÉRTĂ s. f. alarmă, prevenire. ◊ semnal convențional internațional folosit pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești. ( fr. alerte)ALÉRTĂ, alerte, s. f. Alarmă; (prin restricție) cuvânt prin care se atrage atenția oamenilor de știință astronomi asupra evoluției diverselor fenomene cerești. – Fr. alerte.ALÉRT adj. v. iute, sprinten, vioi.ALÉRTĂ s. v. alarmă.alért adj. m., pl. alérți; f. sg. alértă, pl. alértealértă s. f., g.-d. art. alértei; pl. alérte