ALERTÁ, alertez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) alarma. – Din fr. alerter.
ALERTÁ vb. I. tr. (Liv.) A alarma, a preveni asupra unui pericol; (p. ext.) a da un impuls, a mobiliza (la acțiune). [ fr. alerter].
ALERTÁ vb. tr., refl. a (se) alarma. ( fr. alerter)
ALERTÁ vb. v. grăbi, iuți, zori.
alertá vb., ind. prez. 1 sg. alertéz, 3 sg. și pl. alerteáză
ALÉRT, -Ă, alerți, -te, adj. (Livr.) Sprinten, vioi; iute, prompt. – Din fr. alerte.
ALÉRTĂ, alerte, s. f. (Adesea fig.) Alarmă. Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluție și consecințe geofizice trebuie urmărite. – Din fr. alerte.
A ALERTÁ ~éz tranz. A face să se alerteze; a alarma; a neliniști. /fr. alerter
A SE ALERTÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști. /fr. alerter
ALÉRTĂ ~e f. 1) Semnul prin care se anunță apropierea unui pericol iminent; alarmă. 2) geofiz. Semnal convențional prin care se atrage atenția specialiștilor asupra unor fenomene cerești, evoluția cărora trebuie urmărită. /fr. alerte
ALÉRT, -Ă adj. (Liv.) Vioi; iute, sprinten; prompt la acțiune. [Pl. -rți, -rte. / fr. alerte].
ALÉRTĂ s.f. (Liv.) Alarmă; (p. restr.) termen folosit de către astronomi pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești. [ fr. alerte, cf. it. all’erta – pe înălțime].
ALÉRT, -Ă adj. vioi, iute, sprinten; prompt. ( fr. alerte)
ALÉRTĂ s. f. alarmă, prevenire. ◊ semnal convențional internațional folosit pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești. ( fr. alerte)
ALÉRTĂ, alerte, s. f. Alarmă; (prin restricție) cuvânt prin care se atrage atenția oamenilor de știință astronomi asupra evoluției diverselor fenomene cerești. – Fr. alerte.
ALÉRT adj. v. iute, sprinten, vioi.
ALÉRTĂ s. v. alarmă.
alért adj. m., pl. alérți; f. sg. alértă, pl. alérte
alértă s. f., g.-d. art. alértei; pl. alérte