ALBIȘÓR, -OÁRĂ, albișori, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. Diminutiv al lui alb; albior. II. S. m. și f. (Iht.) Obleț. III. S. m. 1. Nume dat unor bureți comestibili. 2. (Pop.; la pl.) Bani de argint. IV. S. f. Albitură (2). 2. Varietate de viță de vie cu struguri albi. – Alb + suf. -ișor.ALBIȘÓR1, albișori, s. m. 1. (Iht.) Obleț. 2. (Pop.; la pl.) Bani de argint. 3. Nume dat unor bureți comestibili. – Din alb2 + suf. -ișor.ALBIȘÓR2, -OÁRĂ, albișori, -oare, adj. Diminutiv al lui alb2.albișór adj. m., s. m., pl. albișóri; f. sg. albișoáră, pl. albișoárealbișór, -oáră adj. Cam alb.ALBIȘOÁRĂ ~e f. Pește mic dulcicol de talie mică, cu solzi mărunți, argintii, având gura oblică; obleț; sorean. /alb +
suf. ~ișoarăALBIȘOÁRĂ, albișoare, s. f. 1. (Iht.) Obleț. 2. Albitură (2). 3. Varietate de viță de vie cu struguri albi. – Din alb2 + suf. -ișoară.ALBIȘOÁRĂ s. v. obleț.