ALBINÁR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Apicultor. 2. (Ornit.) Prigoare. – Albină + suf. -ar.ALBINÁR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Prisăcar. 2. (Ornit.) Albinărel. – Din albină + suf. -ar.ALBINÁR s. v. apicultor.ALBINÁR s. v. albinărel, furnicar, prigorie, viespar.albinár s. m., pl. albinárialbinár m. (d. albină). Apicultor, crescător de albine (stupar, prisăcar).ALBINÁR ~i m. Persoană care se ocupă cu albinăritul; prisăcar; stupar; apicultor. /albină
+ suf. ~ar