ALBINAR

ALBINAR

ALBINÁR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Apicultor. 2. (Ornit.) Prigoare. – Albină + suf. -ar.
ALBINÁR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Prisăcar. 2. (Ornit.) Albinărel. – Din albină + suf. -ar.
ALBINÁR s. v. apicultor.
ALBINÁR s. v. albinărel, furnicar, prigorie, viespar.
albinár s. m., pl. albinári
albinár m. (d. albină). Apicultor, crescător de albine (stupar, prisăcar).
ALBINÁR ~i m. Persoană care se ocupă cu albinăritul; prisăcar; stupar; apicultor. /albină + suf. ~ar