AFUMĂTÓR s. n. v. afumătoare.afumătór adj. m., pl. afumătóri; f. sg. și pl. afumătoáreafumătór, -oáre adj. Care afumă. Substanțe afumătoare: smirna și tămîĭa îs afumătoare.
S. f., pl. orĭ. Instrument de afumat (căție saŭ cădelniță).AFUMĂTÓR ~i m. Persoană care afumă. /a afuma + suf. ~tor