Ramas bun plimbarilor de pe calea Rivoli! A sosit vesela prietena a copiilor, a sosit zapada!
De ieri a început sa cada deasa, în fulgi mari și albi, ca florile de cireș.
Ce veseli eram dimineața la școala, cand o vedeam cum se lipea de geamuri și se gramadea pe pervazurile ferestre-lor! Chiar profesorul se uita bucuros la ea și își freca mai-nile. Toți ne înveselim gandindu-ne ce de bulgari o sa facem și cum o sa ne batem cu ei. Ce-o sa ne mai dam pe gheața și ce dulce o sa ni se para, dupa aceea, caldura de acasa!
Numai lui Stardi nu-i pasa; statea cu coatele pe banca și cu fruntea între maini, ascultand ca de obicei explicația pro-fesorului.
Ce frumusețe! Ce veseli eram la ieșirea din școala! Toți daduram navala pe ulița, strigand, bagandu-ne picioarele unde era zapada mai mare și sumețandu-ne manecile, ca sa facem bulgari și sa azvarlim unul într-altul.
Umbrelele parinților care așteptau pe afara, se facusera albe. Ghiozdanele noastre se înalbira într-o clipa. Toți eram nebuni de bucurie; vesel era însuși Precossi, fiul lacatușului, baiatul acela palid, serios și trist; Robetti, baiețelul care sca-pase pe un copil de sub roata omnibuzului, sarea și el sara-cuțul, cum putea cu carjele la subțioara; Calabrezul fiindca nu mai vazuse zapada în viața lui, facuse un bulgare și muș-ca din el ca dintr-o piersica. Crossi, baiatul precupeței, își umpluse ghiozdanul.
Zidarașul ne facu sa ne prapadim de ras. Tatal meu îl pofti sa vina a doua zi pe la noi; în minutul acela era cu gura plina de zapada și necutezand nici s-o scuipe, nici s-o înghita, statea îndopat cu ea și se uita la noi zapacit, fara ca sa poata spune un cuvant.
Chiar profesoarele radeau și glumeau, cand ieșeau din școala; pana și biata doamna Delcati alerga prin zapada tu-șind și acoperindu-și fața cu valul ei cel verde.
Sute de fete de la școala vecina faceau galagie și alergau sprintene pe așternutul alb.
Profesorii, pedelii, ba chiar și gardistul, strigau: Acasa baieți! Acasa! și înghițeau fulgii de zapada, care le încarun-țeau mustațile și barba. Cu toate acestea se înveseleau și ei de bucuria galagioasa a copiilor la vederea iernii.
Va înveseliți ca vine iarna!… Dar ia gandindu-va ca sunt copii care n-au nici haine, nici încalțaminte, nici foc; ca sunt mii de baieți, care se coboara de la colibele lor, din colinele singuratice pe o carare lunga și obositoare cu o bucata de lemn în mainile lor degerate ca sa încalzeasca școala; ca sunt sute de școli nemețite în zapada, goale și întunecoase ca niște peșteri, unde copii, sunt înecați de fum, sau tremura de frig și se uita cu groaza la fulgii cei albi, care cad nepasatori, gramadindu-se neîncetat pe colibele lor departate, ame-nințandu-le cu troiene.
Va înveseliți ca vine iarna!… Dar ia gandiți-va ca sunt mii de ființe carora iarna le aduce saracie și adesea chiar moarte!
Cea dintai ninsoare
