Odata, Pacala statea la marginea unei paduri. Deodata vede o trasura venind spre el. Repede se scoala, ia un trunchi mare de copac, și-l ridica drept în sus. În trasura era boierul, cucoana și vizitiul, care mana caii. Boierul, vazand pe Pacala, spuse vizitiului sa opreasca trasura:
– Buna ziua!
Pacala raspunde:
– Mulțamim!
– Dar ce faci aici?
– D-apoi, cucoane, ia, am pus și eu lemnul ista sa se hodineasca olecuța, ca apoi îl duc acasa. Da dumneavoastra unde va duceți?
– Eu am auzit de unul Pacala, care pacalește oamenii, și ma duc sa-l gasesc, sa ma pacaleasca și pe mine. Pacala îi zice boierului:
– Nu te mai duce, cucoane, ca eu sunt Pacala. Dar acum nu pot sa va pacalesc, ca am uitat pacalitorul acasa. Dați-va jos din trasura, sa-mi aduc pacalitorul. Dumneavoastra, cucoane, țineți lemnul ista bine, sa nu se clatine, ca eu vin îndata.
Cand boierul ținea cat putea trunchiul sa nu se clatine, Pacala se sui în trasura și pleca. Se face noapte, și Pacala nu mai vine. Stau așa toata noaptea și a doua zi dupa-amiaza.
Numai ce trece un om.
– Buna ziua! zice omul.
– Buna ziua! îi raspunde boierul.
– Dar de ce stați dumneavoastra acolea?
– Așteptam sa vina Pacala de-acasa cu pacalitorul, sa ne pacaleasca. Mi-a spus ca vine degraba cu trasura, și nu mai vine.
Atunci omul spune boierului:
– D-apoi, cucoane, nu-i destula pacaleala asta, ca s-a dus cu trasura și cu cai cu tot?
Și așa ramase boierul pacalit și fara trasura.
