Basm

Print Friendly, PDF & Email

Pe vremea cand Dumnezeu şi Sfantul Petru umblau pe pamant sub chipul unor moşnegi garbovi sprijiniţi în toiag şi cu sandale rupte, se întampla sa bata pe la uşile oamenilor la caderea nopţii iar de multe ori erau izgoniţi.

Odata i-a prins noaptea pe camp şi odata cu ea o ploaie care le-a udat veşmintele şi i-a umplut de noroi. Şi tot ratacind ei, numai într-un tarziu au ajuns la marginea unui sat, abia au îndraznit sa bata cu toiagul în prima poarta. Cainii mari s-au repezit sa-i sfaşie, dar numaidecat s-a auzit un glas barbatesc, întreband cine bate. Şi au raspuns:

– Oameni buni!
Atunci omul, potolind cainii, i-a poftit în casa unde nevasta şi copiii abia se trezisera din somn. El a început sa dea porunci, dar cu blandeţe.

– Mario, ia mai pune nişte vreascuri pe foc! Tudore, da fuga la fantana dupa o doniţa cu apa proaspata! Ileano, ia vezi tu de o oala cu lapte!

Şi le-au dat sa se spele şi sa se ştearga cu ştergare albe şi i-au ospatat şi i-au pus sî doarma într-o odaie care mirosea a gutui şi busuioc.

A doua zi dimineaţa, iar le-au dat sa se spele, i-au ospatat, le-au pus şi în traista nişte mere cum nu mai vazusera şi le-au urat drum bun.

Cum au ieşit din sat, Sfantul Petru a început sa se roage la Dumnezeu.:

– Doamne, fa ceva pentru oamenii aceştia, ca tare ne-au primit frumos!

– Ce-ai vrea sa fac, Sfinte Petre, ca ai vazut ca nu erau nevoiaşi.

– Fa ceva, fa sa-şi vada macar o data sufletul.

– Sa-şi vada sufletul, spui, Sfinte Petre?

– Da, Doamne, sa-şi poata vedea sufletul, aşa cum vedem noi plopul acela, de acolo.

– Bine, Sfinte Petre, a spus Dumnezeu, privind ganditor satul din vale.

Iar dupa o vreme, din neamul acela de oameni s-a nascut MihaiEminescu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *