Pe sub fereastra casei mele
În largul drumului de ţară,
Sub cerul alb, stropit cu stele,
trecea un om cântând, aseară.
Era un cântec care spune
Durerile ce-adună anii,
Trist ca un plîns de-ngropăciune.
Cum numai ei îl ştiu, ţăranii.
De unde oare călătorul
Îl adusese-n sat la mine,
Din ce mister pornea fiorul,
Din ce adânc, din ce ruine?
Îl ascultam cum jalea-i blândă
Deasupra văilor se-mparte,
Nemângâiată şi plăpândă
Ca o mustrare de departe.
Şi cum se risipea-nainte
Oftarea lui înderurată,
O clipă mi-am adus aminte,
Că şi eu am cântat odată….
Trecea un om
