Indiferent al câtelea din rând,
Unul sub altul coborând, sub cruce,
Parcă acelaşi cui v-a prins, urlând,
A braţelor simbolică răscruce.
Eşti totuşi cel care atingi pământul,
Din serie, tu, ultimul Cristos.
Pe buza ta mai stăruie Cuvântul
Şi ai putea să urci spre cer, pe jos.
A dus-o!, auzi lumea. Nu-nţelegi
De ai trăit destul sau ai cărat
O barcă peste vârful Ararat
Când mările-s demult doar smârcuri seci.
Te miri că lanţul este ne-ntrerupt,
Şi că veriga prinsă-i de verigă,
Ca muntele hrănit de o ferigă
Lumina-ntregii stirpe tu ai supt.
Şi stai înduioşat de o mireasmă,
Păzind de fulger o catapeteasmă.
