Povești și poezii

Strămoşii…

Strămoşii…
Rate this post

Nu mor strămoşii niciodată,
Războiul lor în noi şi-l poartă,
Căci li-e ţărâna spulberată,
Dar nu li-e duşmănia moartă.
Străveche, ura lor se-mparte
Din moş în moş, din tată-n tată,
Şi azi, de dincolo de moarte,
Ei ne mai cer o judecată.

Cum ne privim acum în faţă,
Potrivnici însetaţi de luptă,
Neiscusinţa noastră-nvaţă
Din ura lor neîntreruptă.
Noi suntem flacăra pribeagă
Din nemblânzita lor văpaie,
Cu moştenirea noastră-ntreagă
Venim pe câmpul de bătaie.

Cu mine vin, roiesc întruna
Cei fără neam şi fără număr,
Ce-au sprijinit întotdeauna
Eternitatea pe-al lor umăr.
Vin cei de-o lege cu pământul,
Copiii soarelui de vară,
Eu, solul lor, le port cuvântul,
Şi-n suflet, sfânta lor povară.

Vin rânduri, cete se-nfiripă
Din vechea veacurilor lavă,
Din ceas în ceas, din clipă-n clipă,
Tot creşte oastea mea grozavă.
Le văd în orice parte roiul,
Îşi cer dreptatea lor târzie,
Şi fiecare-şi vrea ciocoiul
În judecată să şi-l ţie.

Ei tot mai mulţi răsar din groapă,
Răsar, şi-n mintea mea s-alungă,
Vin bieţi ţărani munciţi de sapă,
Şi vin haiduci cu flinta lungă.
Sosesc cu dorurile toate,
Sărmanii nu mai pot s-adaste:
“Venit-am, măre, strănepoate,
Să ne primeşti la tine-n oaste!”

Le zic supus: “Veniţi de-acuma,
Străbuni din lunga vremii cale,
Şi daţi-mi cântecul şi gluma
Şi nesfârşita voastră jale.
Veniţi, căci glasul vostru-nvie
Un nou zorit de dimineaţă,
Voi ce-aţi murit o veşnicie
Sunteţi flămânzi azi de viaţă!”

Ei vin cu suflete-nnoptate,
De-aceea sfarmă lanţuri grele,
De-aceea urlă şi se zbate
Durerea-n cântecele mele
Doar din al veacurilor caier
Mi-am împletit eu biciul urii,
Nestinsul vremurilor vaier
Mi-a scris blestemu-n ceriul gurii!…

De luptă-s gata deci… Prin mine
Un iad întreg cere răsplată.
Mi-e sete-acum… Te-aştept, vecine,
Şi ochii mei păgâni te cată!
Îţi vreau sclipirea de oţele,
Şi vreau oştirea ta măiastră,
Întregul cer cu ochi de stele
Să lumineze lupta noastră.

*

Te-aştept… Te-aştept… Dar n-aud bucium,
Nici zumzet ascuţit de zale,
Mă-ndoaie patima, mă zbucium:
Arată-mi rândurile tale!…
Şi cum te chem, ş-un colţ de ţară
Mi te-au cătat zadarnic solii,
Te-apropii tu de subsuoară
C-un slab egumen ros de molii…

Vă văd… Mi-e milă peste fire
De bietul grec cu haina ruptă:
Ai spart o criptă-n mănăstire
Ca să-ţi câştigi un soţ de luptă…
Vă văd, şi oastea mea pe-acasă
Mi-o-ndemn încet să se strecoare:
Vai — toată ura mea mă lasă,
Căci sărăcia ta mă doare…

Related Posts