X
    Categories: Poezii

Simetrie

Rate this post

Mergeam aşa,

Când deodată în faţa mea,

S-au desfăcut doua drumuri :

Unul la dreapta,

Şi altul la stânga,

După toate regulile simetriei.

Am stat,

Am făcut ochii mici,

Mi-am ţuguiat buzele,

Am tuşit,

Şi-am luat-o pe cel din dreapta

(Exact cel care nu trebuia,

După cum s-a dovedit după aceea).

Am mers pe el cum am mers,

De prisos să mai dau amănunte.

Şi după aceea în faţa mea s-au căscat două

Prăpăstii :

Una la dreapta

Alta la stanga.

M-am aruncat în cea din stânga,

Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,

Grămada cu mine în cea din stânga,

Care, vai, nu era cea căptuşită cu puf!

Târâş, m-am urnit mai departe.

M-am târât ce m-am târât,

Şi deodată în faţa mea

S-au deschis larg două drumuri.

“V-arăt eu vouă !” – mi-am zis –

Şi-am apucat-o tot pe cel din stânga,

În vrăjmăşie.

Greşit, foarte greşit, cel din dreapta era

Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.

Şi la prima răscruce

M-am dăruit cu toata fiinţa

Celui din dreapta. Tot aşa,

Celălalt trebuia acum, celălalt…

Acum merindea îmi e pe sfârşite,

Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,

Nu mai dau din el muguri,

Să stau la umbra lor

Când m-apucă disperarea.

Ciolanele mi s-au tocit de pietre,

Scârţâie şi mârâie împotrivă-mi,

C-am ţinut-o tot într-o greşeala…

Şi iată în faţa mea iar se cască

Două ceruri :

Unul în dreapta.

Altul la stânga.

Marin Sorescu:

This website uses cookies.