Si Dumneata, a carui gura pute,
Ce fel de viermi si ce fel de ciuperci
Hranesti in vorbele statute,
Cu ce ma indulcesti si ma incerci?
Pe cind te bucuri si ma lauzi, frate,
Ma uit in sufletul tau, biet,
Bolnav in bubele umflate
De un puroi ce coace – afund si-ncet.
Privirea, grea de-o veghe-nveninata,
Mocneste vinata, ca niste zer.
Nu stiu ce zari ti-o turbura vreodata
Si-o lumineaza strimb ce soi de cer.
In bunatatea ta, spoita ca de Paste,
M-am poticnit de-o piatra de la fund.
Si am calcat pe mate vii de broaste,
Care aluneca pitite si se-ascund.
