Shakespeare a creat lumea în şapte zile.
În prima zi a facut cerul, munţii şi prapastiile sufleteşti
În ziua a doua a facut rîurile, marile, oceanele
Şi celelalte sentimente –
Şi le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar,
lui Antoniu, Cleopatrei şi Ofeliei,
Lui Othelo şi altora, Sa le stapîneasca, ei şi urmaşii lor,
În vecii vecilor.
În ziua a treia a strîns toţi oamenii
Şi i-a învaţat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznadejdii,
Gustul geloziei, al gloriei şi aşa mai departe,
Pîna s-au terminat toate gusturile.
Atunci au sosit şi nişte indivizi care întîrziasera.
Creatorul i-a mîngîiat pe cap cu compatimire,
Şi le-a spus ca nu le ramîne de cît sa se faca
Critici literari
Şi sa-i conteste opera.
Ziua a patra şi a cincea le-a rezervat rîsului.
A dat drumul clovnilor
Sa faca tumbe,
Şi i-a lasat pe regi, pe împaraţi
Şi pe alţi nefericiţi sa se distreze.
În ziua a şasea a rezolvat unele probleme administrative:
A pus la cale o furtuna,
Şi l-a învaţat pe regele Lear
Cum trebuie sa poarte coroana de paie.
Mai ramasesera cîteva deşeuri de la facerea lumii
Şi l-a creat pe Richard al III-lea.
În ziua a şaptea s-a uitat daca mai are ceva de facut.
Directorii de teatru şi umplusera pamîntul cu afişe,
Şi Shakespeare s-a gîndit ca dupa atîta truda
Ar merita sa vada şi el un spectacol.
Dar mai întîi, fiindca era peste masura de istovit,
S-a dus sa moara puţin.
