Frumos ca un poem
Într-o limbă pe care nu o înţeleg de tot
Timpul din care-s făcută
Se stinge-n secunde şi ore şi zile.
Din lumînarea înaltă
Mai arde un ciot,
Dar flacăra pune coroană
Pe fruntea zeiţei feştile
Care
Strivită de atîta splendoare
O înalţă cu disperare
Pe o coloană,
Gata să se împrăştie, de scrum,
Într-un ultim acum.
Scrum
