Pricina

Print Friendly, PDF & Email

Mi s-a omorât timpul,

Onorată instanţă.

Când mă întorceam eu voluntar

Din război,

Am băgat de seamă

Că timpului meu îi fuseseră amputate

Inima, gura şi fruntea.

Dar nici aşa nu mi l-au lăsat în pace,

L-au pus să facă zile-chin, zile-lacrimi, zile-maşină, zile-bou,

O mulţime de lucruri

Care nu-l interesau.

Apoi au început să experimenteze pe el

Fel de fel de otrăvuri –

Tristeţe, necazuri –

Parcă aşa le zicea.

Lovitura de graţie i-a fost dată în cap

Cu o bucată de destin

De esenţă tare.

Iertaţi-mi expresia,

Dar asta n-a fost viaţă!

De atunci, iată, am pierdut şi jumătate din moarte

Aşteptându-mi rândul la coadă,

Ca să v-aduc la cunoştinţă pricina mea,

Aici,

La judecata de apoi.

Please follow and like us:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *