Povești și poezii

Năpasta

Năpasta
Rate this post

Şi, Doamne, mi-a căzut la loterie

Lozul ghinionist să fiu român

Şi inventându-mi vina-n puşcărie,

S-o ispăşesc amarnic, mâncând fân.

Se face, înţeleg, economie

De spaţiu locativ şi de-un tacâm.

Şi de-un poet ce-ar consuma hârtie,

Cu nişte versuri care nu rămân.

Căci cărţile-mi cu roaba sunt cărate

La marginea oraşului, tocate,

Ca-ngrăşământ zvârlite pe ogor.

Legat mă simt de limba ta, popor,

Destinele ne sunt îngemănate,

Cât va ţipa, în zboru-i, un cocor.

Related Posts