Deodata au venit pe sub copaci.
Duceau cu ei o chitara
care lasa în seara
o umbra grea, triunghiulara.
Dupa aceea au început sa cânte
si melodia a întins spre tine
bratele ei reci.
Eu ma uitam în pamânt,
în miezul pamântului,
sa te zaresc când ai sa treci.
Melodia întindea spre tine
bratele ei feline, bratele ei reci,
si n-am simtit când te-a-mbratisat
cu îmbratisarea
pe care uneori ti-o da înserarea,
electric si-ntunecat.
Melodia ospata din tine
cum ospateaza dintr-o prada
o forfota de raci.
Deodata au plecat de sub copaci.
Duceau cu ei o chitara
cu o umbra grea, triunghiulara,
smulsa din seara, rupta din seara.
Când mi-am întors spre tine chipul
zazui doar un schelet ce-l lustruia
nisipul.
O, draga mea, iubita mea,
femeia mea,
bine-ai venit dintotdeauna.
T;i-am sarutat arcada, sternul,
osul suav ce-mpodobeste mâna,
scheletul clipei strabatând eternul…
