De cînd nu mi-ai mai cîntat
Sînt , vioara, întristat.
N-ai putea sti ce ma doare
De tot cad într-o-ntristare?
Întristat de ce sa fiu?
Ca-i devreme, ca-i tîrziu?
Si n-am cine sa ma-nvete,
De mi-e dor sau mi-e tristete,
Ca sa stiu, la întrebat,
Ca ceva s-ar fi-ntîmplat.
Dor de ce-ar putea sa-mi fie?
De-alta nevinovatie?
Nu-mi dau seama ce-ntristare
Negraita, iar ma doare.
Întristarile ti-s multe.
Cine sa ti le asculte?
Cine ti le întelege
Întristarile pribege?
Ca nici eu nu le-nteleg,
Sa le-nsir, sa le dezleg.
Te-ntristeaza cînd si daca
Altii cînta, rîd si joaca?
Scripca veche, mai de mult,
Doar tacerea ti-o ascult,
Nu-mi dau seama ce-ntristare
Decît altele te doare,
Oare trebuie sa-mi para
Ca-a murit ceva-n vioara?
Ori, vioara, simti mai bine,
N-a murit ceva din mine?
